[b]"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare."
Emotie de toamna - Nichita Stanescu[/b]
A venit toamna dragii mei cititori (cei putini la numar) ... Sper doar ca toamna nu si'a facut aparitia in sufletul vostru ... ci doar dpdv calendaristic.
Toamna ... Un anotimp atat de ... de ... trist. Plin de melancolie ... Tristetea pluteste in aer (sau poate doar pentru mine ) ... totul in jur pare ... lipsit de viata (mai putin viata de noapte a micului nostru orasel ... care in ciuda frigului ... e inviorata de creaturile sale ... Bine spus ... creaturi). Nu mai simt bucuria, caldura anotimpului ce tocmai a trecut ... Din departari parca aud un sunet inspaimantator. Dar motivul pentru care scriu acest articol nu e doar faptul ca simt nevoie sa anunt ca a venit toamna ...asta stiti deja (si in plus, daca vroiam sa fac un anunt, ori scriam pe 1 septembrie si nicidecum pe 4, ori atunci cand frigul si'a facut simtita aparitia in oraselul nostru). O fac doar pentru ca ... am simtit toamna din sufletul meu ... ciudat (" spuneam mereu ca nu vreau ca n-am timp / Iar acum constat c-am inceput sa ma schimb"). Versurile de mai sus au si o linie melodica aparte ... dar nu cea sugerata de Nicu Alifantis ( pentru ca ... parerea mea ... nu surprinde "EMOTIA", nu canta la fel cu Nichita Stanescu, are sunete diferite cu versurile ... ce pacat... Cu toate ca nu'mi place ca autor, aceasta poezie a lui N. Stanescu e speciala ... are acel ceva).
Ar mai fi multe de spus ... dar mai las cuvinte si pentru o urmatoare data. Tchus!
P.S.: Succes in noul an scolar.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Din pacate, si eu simt la fel ca tine...Inca dinainte de a fi toamna calendaristic, mi-a patruns in suflet o adiere si m-am schimbat. Nu mai sunt cea de cateva zile...si sincer as vrea sa intorc timpul, sa fie din nou iunie, sa ma pot bucura din nou de tot ce am trait, mai mult sau mai putin..sa o iau de la capat. Dar se pare ca va trebui sa ne multumim cu zilele astea de septembrie, cel putin pana va incepe scoala, sa ne luam gandul de la asa ceva si sa ne umplem timpul "meditand" la lucruri mai putin sentimentale.
Trimiteți un comentariu