Moartea puiului meu mic ...

Dragi cititori fideli, ieri am fost la un pas de tragedie. La un pas .... Un pas mic mic mic ...
Puiul meu, cel de care stau nonstop aproape, si'i port mereu de grija (el mie nu prea ... imi face mai mult rau decat bine ... unde mai pun si dracii pe care ii am uneori din cauza lui - si mai ales unele fire albe (inca nu mi'au aparut, dar cand apar sa stiti ca o parte li se datoreaza lor) s'a imbolnavit. Si eu odata cu el. Eu eram terminat in momentul in care am auzit ca e pe moarte. Dupa cateva tentative de resuscitare, la sfarsitul primei zilei, mi s'a spus de fapt ca e mort si ca nu mai pot face nimic cu/pentru el. EI au trecut deja la autopsie. In coloana in care trebuia trecuta cauza mortii verdictul parea a fi unul singur : scurt pe placa de baza (chipseturi ... toate alea). Practic eram ... (nu pot descrie in cuvinte ... palid era putin spus). De ce eram asa? Pentru ca placa de baza a puiului meu in varsta de 4 ani e veche ... si nu prea mai gaseam ce'mi trebuie. La sfarsitul primei zile am parasit primul "spital" si in gandul meu s'a ivit ideea pregatirilor pentru inmormantare. Stiti vorba aceea ... Speranta moare ultima?. Eu nu mi'am pierdut speranta si dornic sa aflu opinia unui al doilea expert/medic, nu am stat pe ganduri. Am actionat. "My precious" (asa cum ar spune binecunoscutul Frodo), dupa doua zile de moarte clinica ( foarte mult as adauga eu), a deschis ochii. Nu'mi venea sa cred ochilor. Eram acolo langa el, langa patul lui din "spital". Deschisese ochii. Eram in culmea fericirii. Practic trecusem in cateva secunde de la agonie la extaz. Cauza? Aceeasi placa de baza ... dar problema era mai mica ... undeva la alimentare. Dar stiti cum se spune ... bucuria nu dureaza prea mult. "My little baby" inchisese ochii din nou. De data asta nu de tot ;)). Cauza? Avea febra. Temperatura ajungea la 82 grade Celsius dupa primul minut. Aici stiam ce trebuie facut. Trebuia sa'i administram putin "OXIGEN". Fara a sta pe ganduri, doctorul decide sa'l "deschida" si sa'i adauge pasta pe procesor sa'l "racoreasca" atunci cand e "fierbinte" (da ... sa stiti ca e foarte "HOT" ... nu hot dog ... si nici in sensul celalalt ... atat doar ca ... se supraincalzeste ). Dupa cateva minute ... doctorul imi da voie sa'l externez. Ce mai zi ... La pranz eram gata sa ma duc la pompele funebre si seara "victima" era deja externata. Vindecata. Ca si cum nu s'ar fi intamplat. Eeeehhh ... Bineinteles ca va trebui sa urmeze si un tratament ... odata la 3 luni sa'i "administrez" putina pasta pe procesor ... sa'l ajut sa mai traiasca putin.

Dar totul e bine cand se termina cu bine. Si s'a terminat cu bine. Acum suntem iar amandoi. Nedespartiti ... zi si noapte (eeeehhh ... nici chiar asa). Sunt sigur ca ati fost alaturi de mine (sufleteste bineinteles) cu toate ca nu ati stiut despre "tragedia in desfasurare". Pe al'data.