Buna seara dragi cititori ai blogului meu (da da da ... aia putini la numar - dar putini la numar suna mult mai bine decat niciunul sau zero sau alta versiune care exprima nulitatea). Imi cer scuze ca nu v'am mai "incantat" cu un post de'al meu de mult timp. Dar nu prea am stiut ce sa va mai zic. Nici acum nu prea stiu ce sa va mai zic, dar ... incerc. Cei drept ca de mult incerc diferite lucruri si de fapt am facut totul ca inainte. Sper sa'mi iasa acum... sau poate nu ... sa mai incerc. Am descoperit ca incercarile pot fi amuzante. Dar sa trecem la lucruri serioase. De fapt mai putin serioase. Sau de oricare or fi ele. Mai conteaza? Ziua de azi a inceput bine ... (Doar nu asteptati sa va dau detalii ... Hai ca va dau unul. M'am gandit eu la voi ... ce'as putea sa va mai scriu ... si in sfarsit mi'a venit - ideea normal (daca v'ati gandit la ce m'am gandit eu ... sa va fie rusine =)) ). Spre deosebire de alti "blogeri" (nu vreau sa fie considerata ca o jignire ... e doar o remarca ''nepotrivita" din partea mea - ca intotdeauna), ideea nu a venit stand la semafor. Motivele le stiti deja (unde dracu' gasesti semafoare in Husi - dar nu de'ale de avertizare ...). Doar din cauza asta. Ideea asta (is un nesimtit) nici nu'mi apartine (cu aceasta ocazie declar ca titlul este un plagiat. Drepturile de autor apartin lui dumi). Dar pana sa ajung acolo ... ati auzit cu totii de Cafe Deko, si in special de filmuletul ala intitulat "Cuvinte vulgare". Daca nu ... cautati pe youtube. Dar stati ca lenea e mare in zilele noastre (o spun din experienta ... a mea sau a altora - asta e foarte posibil sa fie a mea) ... si asa ca va scutesc de efort. Click aici pentru a vedea videoclipul cu pricina. !!!ATENTIE !!! Minorii sa'si puna castile - in cazul in care SUNT ADULTI IN APROPIERE (titlul zice clar ... cuvinte vulgare ... Eu nu zic sa nu ascultati ... ci doar sa aveti grija cum si cu cine ascultati). Sa trecem mai departe ... Deci cei care nu ati vazut videoclipul ... uitati'va acum. Acum inseamna in acest moment ... nu dupa ce termini de citit postul. Cei care l'ati mai vazut ... revedeti'l. Cei care spuneti ca il stiti ... mai uitati'va odata (time is money ... dar nu si in pauza ). De ce obsesia asta cu filmuletul respectiv? Pentru ca ... ziua a inceput bine ... a continuat foarte bine (cu o portie binemeritata de ras) si se termina mai rau decat a inceput. Dupa multe "probleme" (sunt atat de mici incat nu le pot considera probleme ... dar ele exista) am gasit o singura solutie (aceeasi solutie la toate): BAG P**A !!! Dupa ce s'a saturat sa ma tot auda zicand asta ... Dumi a zis sec (dar cu un umor de mare maestru - parale ca'ti fac reclama): "CONCLUZIA SERII: BP". O parte din voi ma considerati vulgar (si numai pentru postul asta ... pentru multe altele din viata de zi cu zi), dar ... "barbatii nu sunt vulgari, ci doar eficienti in comunicare" (ghilimele indica in acest caz un citat - mentionare facuta pentru aia care ma ... critica - si au IQ-ul ... nu mai spun cum). Imi pare rau ca v'am facut sa va pierdeti cateva minute citind acest post (pentru prima data si eu consider ca e o pierdere de timp acest post). Intrebarea logica e ... daca si eu il consider pierdere de vreme ... de cel mai public. Raspunsul? Am vrut sa fac ceva diferit ... am incercat si nu a iesit ... Glumesc ... vroiam doar sa "dau afara" frustrarea care o am acum (din motive necunoscute voua - sau unora dintre voi).
Deci ... (adica in cocluzie ... stati linistiti ca nu'mi ... bp) imi pare rau de limbajul obscen folosit ... limbaj care va provoaca repulsie (dar care il folositi zi de zi) si mai ales de timpul pe care l'ati petrecut in fata monitorului citind aceasta injectie (puteati face cu totul altceva). Va multumesc totusi pentru timpul acordat (acelasi timp de mai devreme ... mama lui de timp) si sper ca nu v'am dezamagit (prea tare). De asemenea sper ca veti mai trece pe aici din cand in cand.
luni, 22 septembrie 2008
joi, 11 septembrie 2008
Explicatiuni
Post unul dupa altul? Cam dubios ... De ce tocmai explicatiuni? Pentru ca sunt de parere ca v'am naucit cu termenii medicali. Adica stiati despre mine ca nu sunt "sanatos", dar totusi ... parca prea o "ardeam" in termeni stiintifici ce nu se incadrau intr'o categorie dedicata lumii calculatoarelor. Explicatiuni? Adica ... vreau sa va zic ce m'a "apucat" (metaforic vorbind ... pentru ca la modul propriu nu m'a apucat nimic. Poate un mic junghi la spate) . Hoinarind azi pe net ... am dat peste serialul Grey's Anatomy. Un serial pe care eu il urmaresc si il voi urmari (alaturi de Dr. House, Prison Break, Lost si multe altele). Se pare ca ... efectul acestui filme a fost prea mare. Implicatie afectiva imensa. Altceva nu va mai zic ... deja ati aflat cam multe;)
Sa auzim numai de bine
Sa auzim numai de bine
Moartea puiului meu mic ...
Dragi cititori fideli, ieri am fost la un pas de tragedie. La un pas .... Un pas mic mic mic ...
Puiul meu, cel de care stau nonstop aproape, si'i port mereu de grija (el mie nu prea ... imi face mai mult rau decat bine ... unde mai pun si dracii pe care ii am uneori din cauza lui - si mai ales unele fire albe (inca nu mi'au aparut, dar cand apar sa stiti ca o parte li se datoreaza lor) s'a imbolnavit. Si eu odata cu el. Eu eram terminat in momentul in care am auzit ca e pe moarte. Dupa cateva tentative de resuscitare, la sfarsitul primei zilei, mi s'a spus de fapt ca e mort si ca nu mai pot face nimic cu/pentru el. EI au trecut deja la autopsie. In coloana in care trebuia trecuta cauza mortii verdictul parea a fi unul singur : scurt pe placa de baza (chipseturi ... toate alea). Practic eram ... (nu pot descrie in cuvinte ... palid era putin spus). De ce eram asa? Pentru ca placa de baza a puiului meu in varsta de 4 ani e veche ... si nu prea mai gaseam ce'mi trebuie. La sfarsitul primei zile am parasit primul "spital" si in gandul meu s'a ivit ideea pregatirilor pentru inmormantare. Stiti vorba aceea ... Speranta moare ultima?. Eu nu mi'am pierdut speranta si dornic sa aflu opinia unui al doilea expert/medic, nu am stat pe ganduri. Am actionat. "My precious" (asa cum ar spune binecunoscutul Frodo), dupa doua zile de moarte clinica ( foarte mult as adauga eu), a deschis ochii. Nu'mi venea sa cred ochilor. Eram acolo langa el, langa patul lui din "spital". Deschisese ochii. Eram in culmea fericirii. Practic trecusem in cateva secunde de la agonie la extaz. Cauza? Aceeasi placa de baza ... dar problema era mai mica ... undeva la alimentare. Dar stiti cum se spune ... bucuria nu dureaza prea mult. "My little baby" inchisese ochii din nou. De data asta nu de tot ;)). Cauza? Avea febra. Temperatura ajungea la 82 grade Celsius dupa primul minut. Aici stiam ce trebuie facut. Trebuia sa'i administram putin "OXIGEN". Fara a sta pe ganduri, doctorul decide sa'l "deschida" si sa'i adauge pasta pe procesor sa'l "racoreasca" atunci cand e "fierbinte" (da ... sa stiti ca e foarte "HOT" ... nu hot dog ... si nici in sensul celalalt ... atat doar ca ... se supraincalzeste ). Dupa cateva minute ... doctorul imi da voie sa'l externez. Ce mai zi ... La pranz eram gata sa ma duc la pompele funebre si seara "victima" era deja externata. Vindecata. Ca si cum nu s'ar fi intamplat. Eeeehhh ... Bineinteles ca va trebui sa urmeze si un tratament ... odata la 3 luni sa'i "administrez" putina pasta pe procesor ... sa'l ajut sa mai traiasca putin.
Dar totul e bine cand se termina cu bine. Si s'a terminat cu bine. Acum suntem iar amandoi. Nedespartiti ... zi si noapte (eeeehhh ... nici chiar asa). Sunt sigur ca ati fost alaturi de mine (sufleteste bineinteles) cu toate ca nu ati stiut despre "tragedia in desfasurare". Pe al'data.
Puiul meu, cel de care stau nonstop aproape, si'i port mereu de grija (el mie nu prea ... imi face mai mult rau decat bine ... unde mai pun si dracii pe care ii am uneori din cauza lui - si mai ales unele fire albe (inca nu mi'au aparut, dar cand apar sa stiti ca o parte li se datoreaza lor) s'a imbolnavit. Si eu odata cu el. Eu eram terminat in momentul in care am auzit ca e pe moarte. Dupa cateva tentative de resuscitare, la sfarsitul primei zilei, mi s'a spus de fapt ca e mort si ca nu mai pot face nimic cu/pentru el. EI au trecut deja la autopsie. In coloana in care trebuia trecuta cauza mortii verdictul parea a fi unul singur : scurt pe placa de baza (chipseturi ... toate alea). Practic eram ... (nu pot descrie in cuvinte ... palid era putin spus). De ce eram asa? Pentru ca placa de baza a puiului meu in varsta de 4 ani e veche ... si nu prea mai gaseam ce'mi trebuie. La sfarsitul primei zile am parasit primul "spital" si in gandul meu s'a ivit ideea pregatirilor pentru inmormantare. Stiti vorba aceea ... Speranta moare ultima?. Eu nu mi'am pierdut speranta si dornic sa aflu opinia unui al doilea expert/medic, nu am stat pe ganduri. Am actionat. "My precious" (asa cum ar spune binecunoscutul Frodo), dupa doua zile de moarte clinica ( foarte mult as adauga eu), a deschis ochii. Nu'mi venea sa cred ochilor. Eram acolo langa el, langa patul lui din "spital". Deschisese ochii. Eram in culmea fericirii. Practic trecusem in cateva secunde de la agonie la extaz. Cauza? Aceeasi placa de baza ... dar problema era mai mica ... undeva la alimentare. Dar stiti cum se spune ... bucuria nu dureaza prea mult. "My little baby" inchisese ochii din nou. De data asta nu de tot ;)). Cauza? Avea febra. Temperatura ajungea la 82 grade Celsius dupa primul minut. Aici stiam ce trebuie facut. Trebuia sa'i administram putin "OXIGEN". Fara a sta pe ganduri, doctorul decide sa'l "deschida" si sa'i adauge pasta pe procesor sa'l "racoreasca" atunci cand e "fierbinte" (da ... sa stiti ca e foarte "HOT" ... nu hot dog ... si nici in sensul celalalt ... atat doar ca ... se supraincalzeste ). Dupa cateva minute ... doctorul imi da voie sa'l externez. Ce mai zi ... La pranz eram gata sa ma duc la pompele funebre si seara "victima" era deja externata. Vindecata. Ca si cum nu s'ar fi intamplat. Eeeehhh ... Bineinteles ca va trebui sa urmeze si un tratament ... odata la 3 luni sa'i "administrez" putina pasta pe procesor ... sa'l ajut sa mai traiasca putin.
Dar totul e bine cand se termina cu bine. Si s'a terminat cu bine. Acum suntem iar amandoi. Nedespartiti ... zi si noapte (eeeehhh ... nici chiar asa). Sunt sigur ca ati fost alaturi de mine (sufleteste bineinteles) cu toate ca nu ati stiut despre "tragedia in desfasurare". Pe al'data.
joi, 4 septembrie 2008
Promisiuni ...
Stiam ca mai am multe de spus ... si cum am precizat in articolul precedent ... am revenit cu un nou articol pt "fanii mei". Oooops! ... pentru cititorii mei fideli si putini:))
Ce mi'a venit mie acum sa vorbesc despre promisiuni? ( de fapt nu mi'a venit nimic). Hmmm ... un articol din bloggul Irynei (mononeuronala cum isi spune ea - eu nu cred asta ... dar nu e cazul sa vorbesc despre asta aici). Articol intitulat la fel: "promisiuni". Eu i'am adaugat si "...". cred ca depinde de starea de spirit (asa cum am scris mai devreme ... e toamna in sufletul meu).
"Ce usor e sa spui cuvantul asta "promisiune"... Cine nu l-a folosit de atatea ori, pentru ca apoi sa incalce complet ceea ce candva a promis solemn sau, si mai rau, cati dintre noi nu au promis ceva stiind de la bun inceput ca nu se pot tine de cuvant? Si cati dintre voi promit lucruri pe care stiu ca nu le vor indeplini niciodata? Am folosit astfel pronumele, pentru ca da, si eu sunt una din acele persoane care, indiferent de cat au incercat, nu au reusit sa faca mereu ceea ce au promis. Dar eu stiu ca cel putin m-am straduit de fiecare data si am dat tot ce am avut mai bun din mine ca sa fac exact cum am spus. Dar nu a fost vina mea ca destinul mi-a fost uneori potrivnic..."
Adevarul e ca uneori preferam sa ni se spuna totul in fata, alteori ... preferam o minciuna nevinovata (doar suntem oameni ... eeeh ... unii dintre noi ... pentru ca multi sunt animale pe langa adevaratele animale. Niste salbateci.). Insa ce se intampla atunci cand minciunica aia nevinovata se transforma in iluzie pentru celalalt? Ce se intampla atunci cand tu esti unica speranta a altcuiva si promiti ca'l vei ajuta dar nu o vei face? Nu o vei face nu pentru ca nu poti, ci pentru ca ti'e prea lene sau nu vrei sa ajuti? Dar totusi promiti ca'l vei ajuta ... Ce se va intampla atunci cand vee ca singura solutie e departe de a fi finalizata? Ce se intampla cand vede ca iluzia lui e o "fata morgana" care dispare? Ce se intampla cu sufletul acelui om care'si vede visul pentru care a luptat atat de mult naruindu'se doar fiindca u nu vrei sa ajuti. Sau fiindca i'ai dat o speranta falsa. Durerea simtita atunci - cand va afla ca visul sau se prabuseste in praful iluziilor - ... e mult mai mare decat simplul adevar ce trebuia spus mai devreme:"nu pot sa te ajut", "nu vreau sa te ajut", "mi'e prea lene sa te ajut", sau un simplu "Nu meriti sa te ajut". Orice numai nu o iluzie destramata. Adevarul doare ... dar e mult mai linistitor. Eu nu mai promit ... si cand promit ... promit ca o sa incerc. Si nu sunt vorbe in vant. Chiar incerc! E mai bine asa.
Asa ca dragii mei, cand mai promiteti ceva, ganditi'va inainte daca puteti rezolva ceea ce promiteti. Ooooofff! Iar m'am trezit eu meditand.
Sa auzim numai de bine!
Ce mi'a venit mie acum sa vorbesc despre promisiuni? ( de fapt nu mi'a venit nimic). Hmmm ... un articol din bloggul Irynei (mononeuronala cum isi spune ea - eu nu cred asta ... dar nu e cazul sa vorbesc despre asta aici). Articol intitulat la fel: "promisiuni". Eu i'am adaugat si "...". cred ca depinde de starea de spirit (asa cum am scris mai devreme ... e toamna in sufletul meu).
"Ce usor e sa spui cuvantul asta "promisiune"... Cine nu l-a folosit de atatea ori, pentru ca apoi sa incalce complet ceea ce candva a promis solemn sau, si mai rau, cati dintre noi nu au promis ceva stiind de la bun inceput ca nu se pot tine de cuvant? Si cati dintre voi promit lucruri pe care stiu ca nu le vor indeplini niciodata? Am folosit astfel pronumele, pentru ca da, si eu sunt una din acele persoane care, indiferent de cat au incercat, nu au reusit sa faca mereu ceea ce au promis. Dar eu stiu ca cel putin m-am straduit de fiecare data si am dat tot ce am avut mai bun din mine ca sa fac exact cum am spus. Dar nu a fost vina mea ca destinul mi-a fost uneori potrivnic..."
Adevarul e ca uneori preferam sa ni se spuna totul in fata, alteori ... preferam o minciuna nevinovata (doar suntem oameni ... eeeh ... unii dintre noi ... pentru ca multi sunt animale pe langa adevaratele animale. Niste salbateci.). Insa ce se intampla atunci cand minciunica aia nevinovata se transforma in iluzie pentru celalalt? Ce se intampla atunci cand tu esti unica speranta a altcuiva si promiti ca'l vei ajuta dar nu o vei face? Nu o vei face nu pentru ca nu poti, ci pentru ca ti'e prea lene sau nu vrei sa ajuti? Dar totusi promiti ca'l vei ajuta ... Ce se va intampla atunci cand vee ca singura solutie e departe de a fi finalizata? Ce se intampla cand vede ca iluzia lui e o "fata morgana" care dispare? Ce se intampla cu sufletul acelui om care'si vede visul pentru care a luptat atat de mult naruindu'se doar fiindca u nu vrei sa ajuti. Sau fiindca i'ai dat o speranta falsa. Durerea simtita atunci - cand va afla ca visul sau se prabuseste in praful iluziilor - ... e mult mai mare decat simplul adevar ce trebuia spus mai devreme:"nu pot sa te ajut", "nu vreau sa te ajut", "mi'e prea lene sa te ajut", sau un simplu "Nu meriti sa te ajut". Orice numai nu o iluzie destramata. Adevarul doare ... dar e mult mai linistitor. Eu nu mai promit ... si cand promit ... promit ca o sa incerc. Si nu sunt vorbe in vant. Chiar incerc! E mai bine asa.
Asa ca dragii mei, cand mai promiteti ceva, ganditi'va inainte daca puteti rezolva ceea ce promiteti. Ooooofff! Iar m'am trezit eu meditand.
Sa auzim numai de bine!
A venit toamna ...
[b]"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare."
Emotie de toamna - Nichita Stanescu[/b]
A venit toamna dragii mei cititori (cei putini la numar) ... Sper doar ca toamna nu si'a facut aparitia in sufletul vostru ... ci doar dpdv calendaristic.
Toamna ... Un anotimp atat de ... de ... trist. Plin de melancolie ... Tristetea pluteste in aer (sau poate doar pentru mine ) ... totul in jur pare ... lipsit de viata (mai putin viata de noapte a micului nostru orasel ... care in ciuda frigului ... e inviorata de creaturile sale ... Bine spus ... creaturi). Nu mai simt bucuria, caldura anotimpului ce tocmai a trecut ... Din departari parca aud un sunet inspaimantator. Dar motivul pentru care scriu acest articol nu e doar faptul ca simt nevoie sa anunt ca a venit toamna ...asta stiti deja (si in plus, daca vroiam sa fac un anunt, ori scriam pe 1 septembrie si nicidecum pe 4, ori atunci cand frigul si'a facut simtita aparitia in oraselul nostru). O fac doar pentru ca ... am simtit toamna din sufletul meu ... ciudat (" spuneam mereu ca nu vreau ca n-am timp / Iar acum constat c-am inceput sa ma schimb"). Versurile de mai sus au si o linie melodica aparte ... dar nu cea sugerata de Nicu Alifantis ( pentru ca ... parerea mea ... nu surprinde "EMOTIA", nu canta la fel cu Nichita Stanescu, are sunete diferite cu versurile ... ce pacat... Cu toate ca nu'mi place ca autor, aceasta poezie a lui N. Stanescu e speciala ... are acel ceva).
Ar mai fi multe de spus ... dar mai las cuvinte si pentru o urmatoare data. Tchus!
P.S.: Succes in noul an scolar.
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare."
Emotie de toamna - Nichita Stanescu[/b]
A venit toamna dragii mei cititori (cei putini la numar) ... Sper doar ca toamna nu si'a facut aparitia in sufletul vostru ... ci doar dpdv calendaristic.
Toamna ... Un anotimp atat de ... de ... trist. Plin de melancolie ... Tristetea pluteste in aer (sau poate doar pentru mine ) ... totul in jur pare ... lipsit de viata (mai putin viata de noapte a micului nostru orasel ... care in ciuda frigului ... e inviorata de creaturile sale ... Bine spus ... creaturi). Nu mai simt bucuria, caldura anotimpului ce tocmai a trecut ... Din departari parca aud un sunet inspaimantator. Dar motivul pentru care scriu acest articol nu e doar faptul ca simt nevoie sa anunt ca a venit toamna ...asta stiti deja (si in plus, daca vroiam sa fac un anunt, ori scriam pe 1 septembrie si nicidecum pe 4, ori atunci cand frigul si'a facut simtita aparitia in oraselul nostru). O fac doar pentru ca ... am simtit toamna din sufletul meu ... ciudat (" spuneam mereu ca nu vreau ca n-am timp / Iar acum constat c-am inceput sa ma schimb"). Versurile de mai sus au si o linie melodica aparte ... dar nu cea sugerata de Nicu Alifantis ( pentru ca ... parerea mea ... nu surprinde "EMOTIA", nu canta la fel cu Nichita Stanescu, are sunete diferite cu versurile ... ce pacat... Cu toate ca nu'mi place ca autor, aceasta poezie a lui N. Stanescu e speciala ... are acel ceva).
Ar mai fi multe de spus ... dar mai las cuvinte si pentru o urmatoare data. Tchus!
P.S.: Succes in noul an scolar.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)